Parintii ar trebui sa fie principalii parteneri ai cadrelor didactice?

Stiu ca e greu, dar ar trebui sa initiem o Academie a Parintilor, unde sa fie instruiti parintii si sa participe cu multa insitenta in procesul de formare a copiilor lor. Cu regret multi parinti cred ca educatia este o chestiune doar a profesorilor. In scolile und parintii se implica mai activ, profesorii au mai multe succese, dar principalul castiga elevii.

Sînt de acord cu D-ul Metodist. Mentalitatea părinţilor la sate e departe de a celor de la oraş. Foarte puţini părinţi participă la viaţa şcolii. S-a format deja o tradiţie. Părinţii vin de 3 ori(şi nu toţi, cei mai activi) pe an la şcoală: 1 septembrie, sărbătorile de iarnă şi 31 mai ca să-şi vadă odrasla cum recită ceva în rest 0(zero) emoţii.

Frumos titlu, dar nici chiar o Academie.
Moreak pune bine punctul pe "i". Aşa ar trebui s-o facem toţi !
Din experienţă vă spun că este necesar ca noi, cadrele didactice, să întindem mâna părinţilor. De regulă, ei sunt circumspecţi, deoarece le e teamă că le vom vorbi într-un anume fel despre copil. Dar odată căpătată încrederea noastră, "nu vom mai scăpa de ei" !
Eu organizez şedinţe cu părinţii lunar. Ni se cere să facem lectorate cu părinţii. Nu întotdeauna le ţinem. Dar atunci când sunt ţinute, dacă ştim ce să le comunicăm, chiar să dezbatem împreună, putem realiza multe în ceea ce priveşte cunoaşterea elevilor şi adoptarea de strategii comune pentru creşterea valorică a educaţiei copiilor lor.
Părintele trebuie să intre în şcoală ca un partener şi nu ca unul chemat la ordine.
Este mult de spus aici, dar un dascăl trebuie să posede arta comunicării cu părinţii, altfel trebuie să urmeze el o Academie a Dascălilor...
Colaborarea cu părinţii aduce un plus educativ de aproximativ 10%.
Părinţii ne simt foarte repede cam care ne sunt intenţiile. Cine nu colaborează cu părinţii are mai multe neajunsuri în reuşite.
Repet, sunt foarte necesare sfaturile pentru părinţi. Ei capătă, astfel, încredere în noi, uşurându-ne în acelaşi timp munca. Totul depinde numai de noi.
R

Cata dreptate are Romel! Parintele trebuie sa auda si lucruri pozitive despre copilul sau. Trebuie sa-si doreasca sa vina la scoala si sa participe la diferite actiuni.
Anul trecut, avand clasa I am invitat parintii la o activitate comuna in care am pregatit o salata si am mancat-o impreuna. Atata fericire s-a citit pe chipul parintilor ! Dar si incredere!.

Parerea mea este ca noi trebuie sa fim acea "ACADEMIE" care incearca sa-i formeze pe parinti. Ei nu au nevoie decat de o simpla incurajare din parte noastra, a dascalilor.

Pentru mine sedintele sunt nesemnificative. Fac intruniri de fiecare data cand consider ca e nevoie. Majoritatea parintilor lucreaza in schimburi sinu pot sa vina. Nu inseamna ca nu ii intereseaza soarta copilului. Atunci cand au timpul necesar ne intalnim si discutam.

Romel, Claudiu!
Cuvintele spuse de voi mi-au aruncat gandurile altfel! Ce mi-as dori sa fiu parinte in clasa voastra!
Dar despre ceea ce spuneti aici, sunt de acord 100%. Imi este curioasa statistica prezentata de Romel...de 10%. Intr-un moment aveam idei utopice si credeam ca ar trebui sa constituie cel putin 50%, dar din experienta constatam ca parintele intr-adevar face ceea ce face doar pentru o pozitie loiala a invatatorului fata de parinte, fata de COPIL!

Lectoratele sunt si ele BUNE! Ma framanta intrebarea cum sa FACEM ca parintii sa vina motivat. Am incercat tot felul de metode: ceai, cafea, secvente de lectie filmate, trainiguri, activitati de coparticipare a parintilor si copiii. Nu zic, au fost efecte, dar simteam si cateodata o incordare pe seama la asta!

Le este cam straniu acest lucru si se adapteaza mai greu!...Ramane deschisa intrebarea, daca mai trebuie....cel putin pt. mine...AM MOTIVE SERIOASE sa cred asta!

http://www.didactic.ro/lectii-invatamant-primar-19-prichindeii-clasei-i-p54277-t3

Aici se vede una din activitatile avute impreuna cu parintii

http://www.didactic.ro/lectii-invatamant-primar-19-ganduri-vorbe-fapte-bune-ajuta-ti-semenii-p76706-t3

Si poate ca ne ajuta si acest lucru. Important e sa stam sa-l analizam si sa-l prezentam si parintilor:
http://www.didactic.ro/lectii-invatamant-primar-19-povestea-echipei-p70859-t3

Claudiu, iti multumesc ca ai reactualizat in forumul nostru povestea echipei. Sa stii ca a avut un impact de succes in moment ce am -prezentat-o copiilor si parintilor. Mult timp isi puneau ntrebarea sa nu se ajunga ca in poveste.
Esti un scump!

Aceasta intrebare este foare actuala.Parintii de la sat daca in clasele primare mai vin pe la scoala ,apoi cind copiii lor trec in cl.a V-a uita sa mai treaca pe la scoala.La adunari vin din 10 numai 3. Cine poate sa ne deie vreun sfat:cum sa-i atragem pe parinti in viata scolii?

stela a scris:

Aceasta intrebare este foare actuala.Parintii de la sat daca in clasele primare mai vin pe la scoala ,apoi cind copiii lor trec in cl.a V-a uita sa mai treaca pe la scoala.La adunari vin din 10 numai 3. Cine poate sa ne deie vreun sfat:cum sa-i atragem pe parinti in viata scolii?

,,Educatia este ceea ce ramine dupa ce uiti tot ce ai invatat la scoala"


[i]

Metodist a scris:

Stiu ca e greu, dar ar trebui sa initiem o Academie a Parintilor, unde sa fie instruiti parintii si sa participe cu multa insitenta in procesul de formare a copiilor lor. Cu regret multi parinti cred ca educatia este o chestiune doar a profesorilor. In scolile und parintii se implica mai activ, profesorii au mai multe succese, dar principalul castiga elevii.

Ca multi parinti cred ca educatia e o chestiune doar a profesorilor sint de acord, asta ar fi bine daca unii nu ar mai crede si ca copiii lor sint ”cu stea in frunte” si ca profesorii nu-i invata sau nu-i educa corect.
Pentru educatia unui copil cei 7 ani de-acasa sunt baza educației si daca in acesti 7 ani copilul a adunat ce-a adunat cu aceea vine la scoala si atunci noi, profesorii, trebuie sa culegem roadele acestei educatii. Cineva zice ca mentalitatea părinților de la sat si de la oras se deosebeste, atunci ce facem cu acei copii care in genere nu-si vad părinții cu anii, acestea fiind la munca peste hotare. Locul părinților în asa caz il ocupă banii pe care ii trimit regulat ca recompensă pentru lipsa lor. Pe cine sa aducem la Academia părintilor în asa caz? De regula asemenea copii ne fac multa bataie de cap. Daca părintii ar fi principalii parteneri nu sponsori in educatie, atunci cred copiii ar dori sa invete, pentru ca ar sti că cunostintele sint cel mai necesar lucru in viata.