Sugestii pentru prima ora de dirigentie

DETALII: http://www.edu.md/files/unsorted/12.08.08%20nr.%2006.13.13231.pdf
MOLDOVA SUNT EU, EŞTI TU, EŞTI CEEA CE AM MOŞTENIT, CE IUBIM ŞI VISĂM!


SUBIECTE PENTRU TREAPTA PRIMARA!

1. Unde incepe patria?
   2. Oameni băştinaşi, locuri natale, obiceiuri eterne.
   3. Care simboluri îmi identifică patria?

Vînătoarea cea mare

La cotitura pîrîului zimbrul se afundă în apă şi trecu pe malul unde se afla Dragoş cu cîţiva vînători. Simţindu-se încolţit de săgeţi, cîrni din nou spre albia rîului. Atunci Dragoş întoarse calul şi lovi zimbrul în frunte cu ghioaga ţintuită. Fiara se clătină şi cu capul însîngerat se aruncă spre apă. Dar nu ajunse şi se prăbuşi sub o salcie. Mugetul lui disperat zgudui împrejurimile.
Vînătorii s-au bucurat. O bucurie amestecată cu durere. Vătăgelul Mircea şi logofătul Ştefan au fost grav răniţi. Odată cu bourul pieri şi căţeluşa Molda, copoiul credincios al voievodului.
După ce îşi risipi mîhnirea, Dragoş cuvîntă în faţa vitejilor:
- Iată şi ne-am făcut stăpîni pe pămînturile astea. Am nimicit podghiazul de tătari ce au venit să le prade. Am omorît zimbrul cel furios... De azi încolo aici să ne fie ţara. Şi s-o numim... Voievodul frînse graiul să cumpănească.
Mulţimea din poiană răspunse într-un glas care se auzi din Carpaţi pînă la mare:
- Molda, să-i zicem Molda, Măria ta Molda!
- Moldaaa!... răspunse ecoul din cele patru zări.
Şi i-au zis ţării Moldova. Pe Dragoş l-au ales domnitor. Iar pe drapel şi pecete au pus capul zimbrului, semn că s-a sfirşit pustiirea pămînturilor strămoşeşti.
Scrie la letopiseţ că din vremea ceea se socoate descălecatul ţării noastre, întemeierea Moldovei, anul 6867, adică 1359.

ŢARA

(fragment)
Din umbra deasă-a norului
Întins pe ţări străine
Cu aripele dorului
Voios revin la tine.

O! cuib al fericirilor,
O! ţară luminoasă,
Comoară-a nălucirilor,
Grădina mea frumoasă !

Aice-i ţara ţărilor
Ş-a doinelor de jale
Ce-n liniştirea serilor
Te ţin uimit în cale. Şi-n stîncele Carpaţilor
Cresc paseri năzdrăvane,
Şi-n sufletul bărbaţilor,
Mîndriile romane !

O! gură dulce-a raiului,
Tu dai prin o zîmbire
Şi fericire traiului,
Şi morţii fericire.

Luceferii eterului
Rîvnind privesc la tine,
Şi toţi îngerii cerului
Te-au îndrăgit ca mine !

Aici cu lăcrimioarele
Bujori se prind în horă,
Aice însuşi soarele
Are-ntre flori o soră.

Limpezi, sfinte ploi verbale
Curg pe deal şi curg la vale;
Iar din urmă. voiniceşte,
Iarba graiului ne creşte

Drumul vorbei, nesfârşit
Cu legende-i pietruit.
Cu balade, zicători,
Proze şi ghicitori,

Fără-aceste pietre rare
Ce ne-ar face graiul oare?
Cred că l-am vedea-ntr-o zi.
Cum începc-a veştezi. Trec cuvintele-n şuvoaie
-Limba noastră-i verde ploaie;
Scumpele-i mărgăritare
Inima ne-o fac mai mare.

Basme, snoave amuzante
Cu sclipiri de diamante
Ne ţin hojma vorba trează
Şi veşmîntu-i luminează.

Grai de mamă şi de tată
Curge-n vremi - cişmea curată.
Adăpînd cu apa-i vie
Drumul nostru-n veşnicie.



E pace în iarbă
E linişte-n frunză.
Munceşte pămîntul
Făr’ să se-auză.

Domol curge Nistrul
Din munte spre mare.
Spun unii că-i mic,
Pentru mine e mare. Mi-i casă Moldova,
Pămîntul mi-i sfînt-
Să-l apăr de rele,
Prin muncă să-l cînt…

Şi codrii, frumoşii,
În zările-albastre
Doinească-ne neamul
Şi faptele noastre.




Cărăruie, să mă duci
La izvoarele din lunci,
Ştiu că ele cîntă-aşa:
Lira-lira-lira-la.

Cărăruie bună, tu,
Pîn-la codru sus mă du,
Zumzăie prin flori albini:
Zum-zin-zini, zum-zin-zini.

Cărăruie, pe-nserat
Să mă-aduci ’napoi în sat,
Iar eu îţi voi cînta:
Linu-linu-linu-la.

ALTAR DE JERTFĂ ŞI LAUDĂ... (Mihail Sadoveanu)
(fragment din cartea „Viata lui Ştefan cel Mare")

Cum a ajuns primăvara în munte şi s-au scurs puhoaiele, Ştefan-Vodă a poruncit lui Ion vistiernicul să sloboadă cheltuielile zidirii de la Putna. Căci după mila pe care Domnul Dumnezeu i-o arătase nu numai o dată, se cuvenea să se înalţe în Moldova un altar de jertfă şi laudă.
De un sfert de veac şi mai bine domnii ţării nu săvîrşiseră decît ucideri între ei. Chiar vechile lăcaşuri de închinare ale bătrînilor cădeau în risipă. Aşa că nu tîrzie vreme după dobîndirea dreptului său, Ştefan-Vodă se sfătuise cu prea sfinţitul Teoctist şi alţi clerici şi ieşise în mai multe rînduri în poienile desfătate de sub munte, cu curtenii săi, căutînd un loc potrivit. Aşa se oprise la Putna şi, după obiceiul vremii, hotă-rîse împrejmuirea trăgînd însuşi măria sa cu arcul din punctul unde trebuia să fie poarta clopotniţei. Unde a căzut săgeata urma să se aşeze altarul. A poftit apoi pe neguţătorii genovezi de la Cetatea Albă să-i năimească un meşter iscusit de la Italia şi a şi pornit lucrările. În primăvara de după războiul cu ungurii s-a dus să le vadă şi le-a găsit, pentru mulţumirea sa, ajunse către săvîrşire. Meşterii pentru acoperişul turnurilor intraseră la rînd şi aşezaseră în vîrf icoana Maicii Domnului, basma albă şi smicele de sălcii.
Domnul adusese cu sine pe coconul său iubit Alexandru, ţinîndu-l călare pe un căluţ şarg din stînga sa. Aşa umblară amîndoi în jurul zidurilor, urmaţi de curteni. Căpitanul de nemţi sta la o parte cu oştenii săi, sprijiniţi în suliţi. Primăvara aburea şi cînta de pretutindeni.
- Îţi place acest loc, copile? a întrebat măria sa.
Coconul nu înţelegea de ce e întrebat, îi plăcea. Mai ales că ieşise la larg şi călare din cetatea de stîncă de la Suceava şi dintre dascăli. Nimeni nu-şi poate închipui şi nu poate cumpăni necazurile unui prunc...
- Îţi place ?
- Îmi place.
- Mă bucur, Alexandre, deoarece aici e locul nostru pentru odihna cea lungă...

Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare,
Seamăn pe lume nu are;
Seamăn pe lume nu are,
Decît numai mîndrul soare!

Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare,
La Suceava cuibu-şi are;
La Suceava cuibu-şi are,
Şi din el ades el sare! Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare,
Pune pieptul la hotare;
Pune pieptul la hotare,
Ca un zid de apărare!

Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare,
Bate hoardele tătare;
Bate hoardele tătare,
Şi turcii pe zmei călare!

Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare,
Bate leşi fără cruţare;
Bate leşi fără cruţare,
Şi unguri fără-ncetare!

DANIEL SIHASTRU
Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un strein sosi.
Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!
Ştefan al Moldovei, Daniel îi spune,
Să aştepte-afară! sunt în rugăciune.
Bunule părinte! sunt rănit şi-nvins;

Ochii săi sub gene albe şi stufoase
Cu greu mai îndreaptă săgeţi veninoase;
Dar cu toate astea fieru-i va lovi,
Ş-albele lui gene încă n-or clipi.
Cela ce se bate pentru a lui ţară
Sufletu-i e focul soarelui de vara.
Mergeţi la sultanul care v-a trimis,
Ş-orice drum de pace spuneţi că e-nchis!
Apoi către curte domnul se îndreaptă.
- Fericirea ţării de la noi s-aşteaptă.
De deşarte vise să nu ne-nşelăm:
Moarte şi sclavie la străini aflăm.
Viitor de aur ţara noastră are,
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.
Însă mai-nainte trebuie să ştim
Pentru ea cu toţii martiri să murim!
Căci fără aceasta lanţul ne va strânge
Şi nu vom şti încă nici chiar a ne plânge!
Însuşi a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu să-ţi cer povaţă dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?
Daniel Sihastru domnului a zis:
- Mă înşeală-auzul ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie;
Dar cu umilinţă lanţu-l înconvoaie!
Ce e oare traiul, dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună,
Nu e totodată pace şi furtună.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi,
Pentru neatârnare, oameni şi pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti!
Poţi ca să îi sfarămi; dar nu să-i robeşti!
Daca mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îl lasă!
Căci mai bine este supus lăudat,
Decât cu ruşine domn şi atârnat!
Dupe-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire
Şi-nvingând păgânii, nalţă-o monastire.

"La inceput a fost cuvintul..."
PATRIA incepe de la primul cuvant pe care il rosteste un copil, de regula, "MAMA".
"Mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim..."!
De acolo pleaca precum undele concentrice pe un lac linistit, tulburat de un mict corp, apoi se intersecteaza cu alte unde si altele si altele, dar locul de plecare a acestora e acel punct initial. Cind cuvintul isi pierde forma, de acolo incepe o noua patrie. Toate cuvintele de aceeasi forma si actiunile pe care le exprima dau traditia. Traditia pastrata de veacuri dau poporul si este piedica destramarii lui.
Simbolurile sunt cele din STEMA, pe care nu altii ni le-au creat, nici noi, ci, cei dintii, ctitorii de meam si tara, Dumnezeu sa-i binecuvinteze!
Atunci cand esti la capatul puterilor, esti cazut si sperantele mor, dar ceri o gura de apa, iar cineva te intelege si ti-o intinde, esti salvat! Iar de aici, incepe viitorul poporului tau si al patriei tale. Atita timp cit se vorbesc limbile oamenilor si nu al masinilor, sperante mai sunt.
"Frunza dintr-un cintec vechi,
Punct de umbra, colt de vara,
Dor ascuns intre nervuri,
Verde tinar de la tara,
Patrie scaldata-n soare,
Dulce lut moldovenesc,
Te respir si te cutreier
Si te cint si te iubesc!" (Sergiu Adam)

Va iubesc!
Romel

Din Constituţia Republicii Moldova
Art. 12 Simbolurile statului
1.Republica Moldova are drapel, stemă şi imn.
2. Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor: culorile sunt dispuse vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roşu. În centru, pe fâşia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.
3. Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală având în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu capul de bour având între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stânga de o semilună conturată. Toate elementele reprezentate în scut sunt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtând în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinând în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de aur.
4. Imnul de Stat al Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
5. Drapelul, stema şi imnul sunt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi sunt ocrotite de lege.

Monumentul lui Stefan cel Mare

La intrarea principala in parcul Stefan cel Mare se afla monumentul voievodului, turnat din bronza dupa proiectul sculptorului chisinauean A. Plamadeala, in 1928.

Soarta monumentului este la fel de contradictorie ca si cea a voiedului.

In 1923 Plamadeala a executat monumentul dupa o miniatura din 1475, descoperita de el in manastirea Humorului din Romania. In 1940 unul dintre admiratorii lui Stefan cel Mare a insistat ca monumental sa fie instalat in Vaslui, langa biserica sf. Ioan, construita de Stefan cel Mare, iar in Chisinau a fost demolat postamentul construit de A. Plamadeala.

In 1942 monumentul a fost reintors Chisinaului, dar numai petnru doi ani. In 1945, datorita unei discipole a arhitectului, K. Kobizeva, monumental a fost reinstalat la Chisinau.
Catedrala - principala biserica a orasului

Catedrala a fost construita in 1830 –36 din initiativa mitropolitului Basarabiei Gavriil Banulescu-Bodoni, dupa proiectul lui A. Melinicov (1784 – 1854).

Confom planului de constructie a Chisinaului, Catedrala si clopotnita au fost plasate in scuarul central, in aceiasi linie cu cladirea Mitropoliei situata in partea de est de la strada principala.

Cladirea a fost construita in stil classic rus, cu cvadrifatada clasica si structura centrista. La cele 4 fatade se alipesc porticuri a cate sase coloane. Initial peretii Catedralei erau decorati cu fresce.

In iunie 1941 cladirea a fost grav afectata de bombardamente, iar restaurarea ei a inceput in septembrie a aceluiasi an sub conducerea lui G. Cupcea. In decembrie 1942 profesorul I. Stefanescu si pictorul I. Steriadi, profesor la Academia de pictura din Bucuresti, au inceput restaurarea primei parti a picturii murale a Soborului.

In noaptea din 22 spre 23 decembrie 1962 la ordinul administratiei orasului clopotnita din complexul Catedralei a fost demolata. Catedrala a fost inchisa si transformata in centru expozitional al Ministerului de Cultura a URSS.
Abia in 1989 –1991 cladirea a fost reintoarsa bisericii. Iar in 1992 au inceput lucrarile de reconstructie.


La 3 noiembrie 1995 presedintele Mircea Snegur a emis decretul despre accelerarea lucrarilor. La 25 august 1996 acestea au fost finisate cu instalarea crucii Catedralei, si incepute lucrarile de reconstructie a clopotnitei. Mii de credinciosi vin la Catedrala, iar in zile de sarbatoare clopotnita umple atmosfera de sobrietate cu sunetul bogat al clopotelor.

Arcul de Triumf

Acest monument are cateva denumiri: “Portile sfinte”, “Arcul victoriei”, “Arcul de triumf”. Arcul are inaltimea de 13 metri si a fost inaltat in 1840, devenind una din podoabele orasului.

Baza arcului este constituita din doua treceri pentru pietoni si executata in stil corianf. Partea superioara este decorata in stil clasic. Sub cupole atarna un clopot cu o greutate de 6,4 t, iar pe partea frontala este montat un ceas.

Destul de curioasa este istoria crearii arcii. General-gubernatorul Basarabiei M. Vorontov a solicitat imperatorului rus Nicolai I sa toarne un clopot pentru Catedrala, pentru care a fost eliberate peste 1500 de tone de arama. Tarul a donat in acest scop o parte din tunurile turcesti, luate ca trofeu in razboiul ruso-turc.

Tunurile se aflau in cetatea Izmail; pentru comoditate clopotul a fost turnat tot acolo de catre maestrul Vasilii Losenco din Kiev, venit special pentru aceasta. El a turnat 5 clopote: unul gigant – 400 tone, altul - 200, al treilea – 100, patru – 50 si ultimul de 25 de tone.

Intre timp contele Vorontov a dispus ca drumurile care uneau Izmailul cu Chisinaul sa fie reparate. Clopotele au fost transportate in Chisinau, dar atunci a devenit clar ca ferestrele soborului sunt prea mici pentru clopotul gigant.

Atunci a aparut ideia constructiei unei colpotnite pentru clopot si un ceas. S-a decis de a construi arca, care ar fi concomitent si clopotnita si arca de triumf in cinstea victoriilor armatei ruse.

Proiectul a fost elaborat de arhitectorul Luca Zauschevici, care a luat ca baza arca de triumf din Roma. Clopotul a fost fixat la 3 august 1839. Ceasul a fost executat in Austria, iar pentru intretinera lui se cheltuiau aproxiamativ 200 ruble anual. Acesti bani se ofereau celui mai bun ceasornicar din oras, care avea onoarea sa aiba grija de ceas.




Cetatea Soroca
Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secolul XV, întemeiată de Ştefan cel Mare, în faţa vadului peste Nistru, pe locul unei vechi fortăreţe genoveze, Alciona. Cetatea a fost reconstruită ulterior de către Petru Rareş, care a reconstruit zidurile în piatră.
Câteva izvoare istorice menţionează ridicarea unor cetăţi pe Nistru la vaduri, din lemn sau din piatră, în scaunul cărora se aşează pârcălabi şi mari căpitani de Hotin, Soroca, Orhei, Tighina şi Cetatea Albă. Se presupune că la Soroca a fost înălţată o cetate din lemn şi pământ, a unei palănci sau poate chiar posade în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă menţiune documentară la 12 iulie 1499 prin primul ei pârcălab Coste.
După ridicarea puternicei fortificaţii, oraşul Soroca începe să crească în importanţă având o funcţie administrativă şi comercială prin punctul vamal instalat aici. Totodată prin fortificarea nucleului urban de la Soroca, se încerca crearea unui nou centru de greutate a reţelei urbane moldoveneşti şi în special a comerţului de tranzit, după pierderea cetăţilor din sudul Moldovei.

Cetatea şi ţinutul Soroca, a cărei personalitate istorică şi geografică apare deja definitiv fixată la sfârşitul secolului XV ar rezulta din necesitatea organizării:
• unei frontiere politice în cursul de mijloc al fluviului Nistru pe porţiunea Naslavcea – Vadu Raşcu;
• unei circulaţii comerciale aflate sub protecţia Cetăţii Soroca;
• unei vieţi economice a ţinutului Soroca din a cărei activitate economică îşi avea existenţa populaţia ţinutului.
castelul nostru Soroca, care ne apară de păgâni…







Mănăstirea CĂPRIANA, unul din cele mai vechi aşezăminte monastice din Moldova, situată în codrii ce acoperă ţinutul deluros din centrul Basarabiei (40 km NV de Chişinău), numiţi cândva Codrii Lapuşnei, reprezintă un monument de valoare culturală şi istorică excepţională pentru neamul românesc.
Primele date referitoare la existenţa acestui aşezământ monastic, înregistrat sub denumirea de "mănăstirea de la Vâşnovăţ unde este egumen Chiprian", ne parvin din anul 1429. Prin acest act Alexandru cel Bun donează mănăstirea de pe valea râului Vâşnovăţ soţiei sale, princesa Marena. În acele timpuri moşia mănăstirii cuprindea o moară şi câteva sate. Marena a dăruit mănăstirii o colecţie unicat de haine ecleziastice. Fiind lucrate în perioada 1427-1431, ele reprezintă cea mai veche broderie de acest gen care a parvenit până în zilele noastre.
CENTRU AL SPIRITUALITĂŢII ORTODOXE
Fiind o mănăstire domnească, mai mulţi domnitori au contribuit la edificarea şi la dezvoltarea mănăstirii, Căpriana devenind un centru al spiritualităţii ortodoxe. Printre ei şi, Ştefan cel Mare, caruia îi datorăm construcţia în piatră a bisericii "Adormirea Maicii Domnului" în perioada 1491-1496. Graţie lucrărilor importante efectuate la mănăstire din porunca lui Ştefan cel Mare, voievodul e considerat ca unul din fondatorii acestui nucleu sfânt al ortodoxiei româneşti.
Numele marelui domnitor e evocat în mai multe legende referitoare la mănăstirea Căpriana. În una din ele se spune, că revenind de la o bătălie cu tătarii Marele Ştefan şi trupele sale au făcut popas într-o poiană, din mijlocul codrilor seculari ai Lăpuşnei. Deodată, el văzuse o căprioară sângerând, fiind rănită se pare de un lup. Această scenă îl impresionă atât de tare încât a decis a construi în acestă poiana o mănăstire, numind-o Căpriana.

Muzeul National de Istorie a Moldovei
Peste 263 mii de exponate, dintre care peste 165 mii de piese originale din patrimoniul national moldovenesc, sunt expuse vizitatorilor in Muzeul National de Istorie a Moldovei, inaugurat in 1987 in sediul fostului Liceu Regional. Muzeul este amplasat in centrul istoric al Chisinaului, in fata caruia se inalta monumentul "Lupoaicii latine" cu Romulus si Remus, copie fidela a celui din Roma. In fiecare an in incinta acestui muzeu sunt organizate 15 expozitii tematice, care devin importante evenimente stiintifice in Moldova. Muzeul este structurat in mai multe sectii: Arheologie si Istorie Antica, Istorie Medievala, Istoria Basarabiei, Istoria Contemporana, Tezau

Grupul V Obiceiuri şi tradiţii ale neamului
Moldova este o tara europeana cu o bogata istorie, o tara populata, preponderent, de moldoveni (romani), cat si de multe minorităţi naţionale: ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruşi, evrei, ţigani, nemţi, cehi etc.
Oricât insa de pestriţa nu ar fi populaţia de aici, cea mai importanta calitate a ei este ospitalitatea. In Moldova fiecare oaspete este primit cu o deosebita caldura. Gospodarul casei intotdeauna va gasi pentru el un pahar de vin bun moldovenesc, iar gospodina – cele mai alese bucate. Oaspetii sunt, de obicei, invitati in „Casa Mare”, o odaie traditionala in fiecare casa de la noi, unde se petrec toate sarbatorile. Sarbatori in Moldova sunt multe si variate.
Sarbatorile de iarna, de exemplu, sunt insotite de colinzi, haituri, scenete teatralizate ale copiilor si maturilor de la casa la casa, vestind cu bucurie sosirea unui An Nou. De fapt, in aceasta perioada sarbatorile calendarului agricol traditional se suprapun cu cele crestine, legate de Nasterea lui Hristos – Craciunul.

O sarbatoare traditionala moldoveneasca este "Martisorul" – simbolul primaverii. In luna martie toata lumea de la noi isi pune la piept doua fire impletite – rosii si albe, care semnifica renasterea naturii. La fel, primavara este serbat Pastele – o sarbatoare religioasa populara in Moldova. Oamenii se pregatesc din timp pentru a impodobi masa cu cele mai bogate bucate si vinuri, oua incondeiate traditionale si cozonaci. In timp ouale de Pasti incondeiate au devenit drept opere artizanale departe peste hotarele Moldovei.

Multe evenimente traditionale, la noi, reprezinta un amalgam de elemente caracteristice calendarului agricol, pastoresc, religios si civil, amestec, care in Moldova s-a transformat intr-un permanent izvor de bunavointa, caldura si ospitalitate.

Oaspetii Moldovei in timpul sarbatorilor pot participa la un sir de evenimente culturale: concerte („Martisor”, „Ciresar”, „Va invita Maria Biesu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade si manifestari de masa de Ziua Independentei, „Limba Noastra”, hramurile oraselor si satelor etc. Zilele roadei sunt marcate in orasele si satele noastre prin iarmaroace traditionale. In timpul acestor evenimente turistii straini pot cunoaste indeaproape folclorul , costumele traditionale, piesele de artizanat, etc.

Vom aminti de traditiile cu caracter familiar: cumatriile, nuntile, petrecerile etc., care in satele noastre s-au transformat in adevarate spectacole cu multi oaspeti si multe daruri. Traditionale in Moldova sunt sezatorile in zilele de iarna cu cintece de lautari si dansuri.
Pe buna dreptate se zice ca orice oaspete in Moldova este si prieten.

Moldova
Mihail Vârţanu

Scump ni-i plaiul
Ce-l iubim,
Sfânt ni-i graiul
Ce-l iubim.
Drag ni-i traiul
Ce-l trăim
Cu mămica şi tăticul
Cu bunica şi bunicul,
Cu tot neamul grămăjoară
La un colţ frumos de ţară.

antam a scris:

Moldova
Mihail Vârţanu

Scump ni-i plaiul
Ce-l iubim,
Sfânt ni-i graiul
Ce-l iubim.
Drag ni-i traiul
Ce-l trăim
Cu mămica şi tăticul
Cu bunica şi bunicul,
Cu tot neamul grămăjoară
La un colţ frumos de ţară.