DIDACTIC.MD

Forumul educațional
 
AcasaAcasa  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiti | 
 

 METODE DE STIMULARE A ELEVILOR

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
marmar1

avatar

Mesaje : 148
Data de inscriere : 20/08/2008
Varsta : 40
Localizare : Mariana Marin, ISE, Chișinău

MesajSubiect: METODE DE STIMULARE A ELEVILOR   Lun Apr 13, 2009 6:29 am

CE METODE DE STIMULARE A ELEVILOR UTILIZATI IN EXPERIENTA D/STRA?

VA ROG SA IMPARTASITI DIN EXPERIENTA D-STRA LA TEMA PROPUSA.

_________________
Omul este ceea ce gândește
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://www.cartier.md/colectii/9/?first_page=1&page=3&
ionela_laura



Mesaje : 2
Data de inscriere : 22/05/2009

MesajSubiect: metode   Vin Mai 22, 2009 11:19 pm

Eu utilizez metode activ-participative, realizand o invatare centrata pe elev si rezultatele sun din ce in ce mai bune. Exclamation
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Veronika3

avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 31/03/2009
Varsta : 31
Localizare : Chisinau S.

MesajSubiect: Re: METODE DE STIMULARE A ELEVILOR   Dum Aug 23, 2009 10:01 pm

Metoda pălăriilor gânditoare


Metoda celor "Sase palarii gânditoare" a fost creată de Eduard de Bono în cartea sa intitulată "Six Thinking Hats". Titulatura ei are la bază proverbul englezesc "Gândește în conformitate cu pălăria pe are o porți". Cele șase pălării întruchipează șase posibilități de procesare a datelor. Schimbarea pălăriilor îți oferă eliberarea fată de stilul convențional de tratare a problemelor și îți permite cuprinderea cât mai multor informații variate privind o situație concretă. Este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru.

Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care definește rolul:

pălăria albă este neutră, participanții sunt învățați să gândească obiectiv
pălăria roșie oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor
Pălăria neagră este perspective gândirii negativiste, pesimiste
pălăria galbenă este simbolul gândirii pozitive și constructive, al optimismului.
pălăria verde trebuie să fie creativ. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creație
Pălăria albastră este dirijorul orchestrei și cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre definește problema și conduce întrebările, reconcentrează informațiile pe parcursul activității și formulează ideile principale și concluziile la sfârșit. Monitorizează jocul și are în vedere respectarea regulilor.

Elevii se împart în șase grupe – pentru șase pălării. Ei pot juca și câte șase într-o singură grupă. Împățirea elevilor depinde de materialul studiat.


Pălăria albă Pălăria roșie Pălăria galbenă Pălăria neagră Pălăria albastră Pălăria verde
 Ce informații avem?
 Ce informații lipsesc?
 Ce informații am vrea să avem?
 Cum putem obține informațiile?  Punându-mi pălăria roșie, uite
 cum privesc eu lucrurile…
 Sentimentul meu e că…
 Nu-mi place felul cum s-a
 procedat.  Pe ce se bazeză aceste idei?
 Care sunt avantajele?
 Pe ce drum o luăm?
 Dacă începem așa… sigur vom ajunge la rezultatul bun!  Care sunt erorile?
 Ce ne împiedică?
 La ce riscuri ne expunem?
 Ne permite regulamentul?  Putem să rezumăm?
 Care e următorul pas?
 Care sunt ideile principale?
 Să nu pierdem timpul și săne concentrăm asupra…,
 Nu credeți?  Șansa succesului este dacă…
 Cum poate fi altfel atacată
 problema?
 Putem face asta și în alt mod?
 Găsim și o altă explicație?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veronica-ciolan@mail.ru
Veronika3

avatar

Mesaje : 14
Data de inscriere : 31/03/2009
Varsta : 31
Localizare : Chisinau S.

MesajSubiect: Re: METODE DE STIMULARE A ELEVILOR   Dum Aug 23, 2009 10:03 pm

PAPSA – metoda de stimulare a creativității

Unul dintre factorii cei mai nocivi pentru imaginație este tendința de a evalua o idee simultan cu emiterea ei. În scopul eliminării acestui blocaj al creativității,Osborn a elaborat celebrul principiu de bază al brainstorming-ului – separarea momentului de elaborare sau apariție a unei idei de cel referitor la evaluarea ei – la care se adaugă celelalte reguli: alungarea cerberilor gândirii logice de la porțile imaginației;imaginația liberă este bine venită,fie ea și absurdă; amânarea evaluării ideilor. Hubert Jaoui se referă la o nouă metodă pentru eliberarea imaginației creatoare de blocaje.
În general, o idee este respinsă imediat ce a fost emisă din motive așa-zis pragmatice și realiste. Dar se face o confuzie între o idee nouă și o idee perfectă. O idee nouă nu poate fi perfectă imediat ce a fost elaborată.
Un demers creativ complet cuprinde cinci etape, fiecare din ele comportând o fază divergentă și una convergentă. Cele cinci etape sunt reunite sub sigla PAPSA și înseamnă :
• Perceptie;
• Analiză;
• Producție;
• Selectie;
• Aplicatie.
Pentru fiecare etapă dintre cele cinci s-au pus la punct diferite tehnici creative respectând alternanța divergență - convergență, care să permită acceptarea ideilor noi făra ca ele să fie sufocate (strangulate):
 Datorită fazei divergente se creează un câmp suficient de larg care să permită unui număr maxim de idei să vadă lumina zilei făra ca ele să fie a priori cenzurate.
 Datorita fazei convergente se adună (recoltează) bogăția de idei produse în faza precedentă obiectivului de plecare, se canalizează energia eliberata în faza diver¬gentă pentru a ajunge la una sau mai multe soluții originale, eficiente și fezabile.
Pentru a fi creativ este nevoie sa poti separa cele doua faze esentiale ale procesului creativ :
 faza de deschidere
 faza de închidere.

Caracterizarea celor cinci etape ale metodei PAPSA

 Percepția
Este vorba despre a percepe mai bine oportunitățile în situații aparent liniștite.Pentru aceasta trebuie să simți problema în totalitate, cu ingenuitate.
Adevărul nu este numai ceea ce văd. În spatele oricărui cuvânt fiecare pune un sens diferit. Fiecare filtreaza realitatea în funcție de istoria lui, de experiența lui, de formația sa, de personalitate, de cultură, de vârstă, de sex, fiecare are propria sa viziune asupra lumii, are propria "harta mentală", propria sa percepție a lucrurilor. În spatele enunțului unei probleme oamenii au percepții foarte diferite.
Analiza corectă a unei situații necesită perceperea cât mai completă și cât mai fin nuanțată posibil. Este foarte important să încerci să asculți problema. Nu se poate ignora complexitatea informațiilor care ne parvin în legătura cu problema. Percepția lumii care ne înconjoară nu poate fi unilaterală sau univocă.
A asculta nu înseamnă doar simplul fapt de a întelege și de a înregistra, a percepe nu se poate limita doar la a privi. O ascultare activă se caracterizează printr-o înțelegere efectivă a ceea ce este perceput, printr-o percepție eficientă a ceea ce ne parvine de-a lungul multitudinii de senzații pe care le avem. Ascultarea activă decurge din modul de comunicare pe care îl stabilim cu lumea exterioară. Se apreciază că există doua moduri de abordare a comunicarii: vechi și nou.
Modul vechi este aparent bazat pe o schemă caricaturală a puterii, având la bază pos¬tulatul că avantajul aparține celui care ia cuvântul. O asemenea concepție despre comu¬nicare apare în urma unei verificări a posteriori. Mai întâi se țintește, apoi se verifică. Rezultatul poate fi edificator, dar poate la fel de bine să nu fie. Se impune o reechilibrare între receptor și emițător.
Modul nou - în fața exploziei noilor tehnologii de comunicare (NTC) și în lumina descoperirilor recente privind creierul drept și interacțiunea socială, soluția în domeniul comunicării rezidă într-o mai bună utilizare a capacităților și simțurilor noastre, într-o mobilizare atât rațională, cât și intuitivă.
Nu suntem obișnuiți să ascultăm. Pentru a învăța să o facem este nevoie mai întâi să ne dezvățăm de condiționările legate de experiență sau educație, la fel ca și de credințele și adevărurile trăite, dovedite (încercate pe propria persoană).
Direcții (căi) pentru a regăsi ingenuitatea percepției:

a) Deblocarea canalelor senzoriale – folosirea din plin a celor cinci simțuri.
b) Dejucarea (înlăturarea) capcanelor întinse de cuvinte. Cuvintele au un sens imediat, dar pot să ascundă un altul. Un cuvânt nu are în mod necesar aceea și semnificație în raport cu diferite situații și/sau persoane. Este, necesar să se țină seama de mediu (contexte) și de hărțile mentale ale interlocutorului.
c) Cunoașterea noului tip de comunicare : multe erori se datorează adesea lipsei de cultură în acest domeniu.
d) Să descoperi plăcerea de a-l asculta pe altul. Cunoașterea faptului că a te asculta vorbind face plăcere celui care vorbește, dar nu spune nimic cu privire la valoarea reală a discursului. Trebuie știut că de-a lungul unui discurs există aparențe de neutralitate ale interesului pe care interlocutorul dorește să le facă cunoscute.
e) Să înveți a ajuta eficient. Să nu complici lucrurite atunci când se pot soluționa foarte simplu. A ajuta nu înseamna a salva.
f) Să înveți suplețea. Pregătirea profesională furnizează adesea instrumente care sunt foarte rigide în loc să fie doar elemente de referință. Rezultatul unei asemenea situații ne determină să ne învelim într-o carapace, să ne blindăm cu ea, ceea ce nu conduce întotdeauna la adaptare în diferitele situații.
g) Depășirea temeritor (a fricii) și a fobiilor. Liniștea creează incertitudini, incerti¬tudinea fiind generatoare de angoasă...
h) A ști să fii curios. Dacă oamenii au impresia că interlocutorul lor nu este curios, se pot socoti neinteresanți, simțindu-se astfel devalorizați.

 Analiza

Explorarea câmpului problemei trebuie să se realizeze pe diferite căi. Analiza situației trebuie să fie cât mai profundă.
Atunci când ne referim la o problemă, în primul rând trebuie analizată profund situația problematică pentru a se descoperi adevărata ei structură. Este necesar să fie cercetat câmpul problemei urmărind diferite drumuri (căi) creatoare. Deci se analizează problema, și nu situația la problema.
Se abordeaza de obicei aspectul cel mai vizibil al problemei, care nu este însă întot¬deauna și cel mai important.
La sfarșitul etapei de analiza, trebuie să existe :
 structurarea problemei în subprobleme ;
 direcțiile de cercetare prioritare;
 criteriile de succes specifice care vor trebui utilizate în etapa de selecție, după notarea criteriilor generale.
Analiza creativă se face în două momente :
a) O fază divergentă - în cursu1 căreia se procedează la o explorare sistematică, dar și liberă, se "vagabondează" făra un scop anume, se strâng date diferite făra a le clasifica și judeca.
b) O fază convergentă care servește la trierea, clasificarea, organizarea materialului strâns într-o primă faza, care să ducă la realizarea unei adevarate radiografii a problemei. Astfel, s-au îndepărtat falsele probleme și s-au evidențiat punctele prioritare de acțiune. Nu este o fază de eliminare, ci una de clasificare și ierarhizare a informației.



 Producția

Imaginea creativității a fost asociată unei singure faze, aceea de a produce idei. Erau zilele de glorie ale brainstorming-ului. Adesea, etapele de percepție și analiza erau neglijate, eforturile creative ducând la soluții inapIicabile, la o problemă prost percepută sau formulată.
Desigur că, după parcurgerea primelor două etape (perceptie și analiza), etapa producției de idei rămâne esențiala. Importantă este găsirea de soluții pertinente. Se generează rapid zeci și zeci de idei originale - de la cele mai trăsnite, făra sens, până la cele mai realiste -, făra nici o cenzura. Și aici se aplică o fază divergentă și una convergentă.
În faza divergentă orice poate fi spus, orice trebuie spus, făra nici o cenzură sau autocenzură (aici se pot aplica numeroase tehnici creative - metoda analogică, harta mentală, roata liberă etc). În această fază se obțin rezultate optime în grup.
În faza convergentă se convine în grup sau individual asupra modului de clasificare a ideilor. In această fază se clasifică, se regrupează numeroasele idei produse, făra să se elimine unele dintre ele sau să li se atribuie note pentru originalitate.

 Selecția

Selecția înseamnă alegerea dintre ideile propuse a celor care corespund cel mai bine obiectivelor, făra a prejudicia originaIitatea ideilor care deranjează. Pentru aceasta, ideile sunt selecționate pornind de la criterii raționale, dar puse într-o situație prospectivă.
O lipsă de creativitate în decizie poate steriliza întreg procesul. O alegere proastă se face atunci când se dă o pondere prea mare trecutului și se acordă o insuficientă atenție viitorului. Aceasta presupune o bună integrare a datelor problemei.O alegere proastă se poate datora unei severități prea mari, unui spirit critic sufocant.
Cei doi timpi (divergent și convergent) ai seleției:
1) Primirea pozitivă a ideii. Se utilizeaza tehnica avocatului îngerului, care se desfășoară în trei perioade:
a. Reformularea ideii propuse (cu verificarea ca autorul să fie de acord);
b. Pozitivarea ideii celuilalt (altuia) - "ceea ce îmi place în ideea dumneavoastra
este..." (în mod sincer și nu de complezență, altfel aceasta tehnica este înde¬
partata, fiind compromisă);
c. Examen obiectiv și nepasionat al conținutului detaliat al ideii, punându-se
maximum de intrebari (atât de către cel care a emis ideea, cât și de către
ceilalti).
d. Tehnica avocatului îngerului are un dublu merit: dezvolta ascultarea activa, instaleaza un curent de simpatie cu autorul ideii și concentrează energia asupra părtii pozitive a ideii pentru a se putea trece apoi liniștit la examenul ei obiectiv.
2) Evaluarea obiectivă a propunerilor. Dupa acceptarea binevoitoare a ideilor se aplica succesiv trei filtre:
 selecționarea ideilor cu cel mai inalt grad de eficiență ;
 se utilizeaza note pentru originalitate in scopul departajarii ideilor;
 se recurge la criteriul de fezabilitate pentru a selecționa ideile cele ma eficiente și pe cele mai originale.



 Aplicarea

Aplicarea ideilor alese și vânzarea lor eficientă partenerilor interni sau externi: pentru aceasta trebuie găsite mijloacele adecvate în scopul evitării respingerii automate a nouluă i a transformarii executantilor in parteneri la schimbare.
În general, când vrei sa vinzi ceva, exista mentalitatea ca il manipulezi pe cumparator ,Theodore Levit, "părintele" marketingului a scris: "De fiecare data când un om deschide gura este pentru a vinde ceva altui om". Aforismul "Nimeni nu este profet în tara lui" rămâne de asemenea foarte valoros în privinta aplicarii ideilor. Atunci când ni se prezinta o raportam mai mult sau mai putin conștient la persoana care o formulează, cadrul de referință fiind astfel preconștient legat de persoana respectiva. In instituții există persoane cu misiunea de a inova, de a propune idei noi, cu scopul ultim de a fi puse in lucru. Faptul ca avem cunoștință despre aceste persoane, că eleș.
În același timp, dacă o idee cu totul nouă provine de la o persoană necunoscută, provoacă un alt tip de rezistență față de ea, duce la consolidarea refuzului de a face schimbări, de a se schimba.
Aplicarea ideilor este asemănătoare cu vânzarea lor.
Ce înseamnă a vinde?
În unele culturi, cuvântul vânzare are conotații negative. În principiu, presupune manipularea cumpărătorului pentru a-i obține banii pentru produs.
Cel care vrea să vândă idei are de înfruntat multe obstacole de care trebuie sa fie conștient:
 forta obișnuintei sau greutatea rutinei;
 neincrederea în non-experți și in expertii altor discipline;
 intelegerea proasta, intentionată sau nu, a ideii propuse;
 un examen foarte rapid și o judecată prematură;
 confuzia între spiritul critic și spiritul de a critica;
 plăcerea de a găsi sistematic ceea ce nu va merge;
 exagerarea riscului;
 apărarea teritoriilor și a avantajelor;
 invidia: "această idee ar fi trebuit să o gasesc eu" ;
 lipsa de încredere în sine sau în idee..
Această listă de obstacole poate fi ușor completată. Totuși, nu trebuie sa ne descurajăm,mai ales dacă avem în vedere faptul că orice obstacol utilizat creativ este o resursă potențială, orice rezistență fiind o sursa de energie ,atunci când se inversează direcția.
Pentru a reuși în faza de aplicare, trebuie să se țină seama de două dimensiuni:
1) Dimensiunea rațională.
Impunerea trebuie sa fie gândită, elaborată, să nu se rămănă la generalități. Descrierea ideii, a soluției să se realizeze cu maximum de detalii. Urmează o perioadă de ajustare care constă în a exprima ideea în limbajul ,vocabularul lor, cadrul lor de referință. Trebuie consolidată acțiunea beneficiarului prin verificarea prealabilă a riscurilor de sabotaj sau autosabotaj (ce ar face alții sau ce aș face eu pentru a împiedica realizarea ideii).
2) Dimensiunea relațională.
Este necesară pregătirea terenului, prin realizarea unui adevărat "studiu de piață" calitativ asupra interlocutorului, detectând scările lui de valori, sursele de teama și entuziasm. Determinarea canalelor de comunicare deschise apriori, precum și cele care ar părea definitiv închise.
În momentul (faza) prezentării ideii, este important să ne sincronizam pe aceeași lungime de undă cu interlocutorul, fiind conștienți de stresul inerent unei asemenea situați. Este important să știi să stabilești relație de tipul câștigator-câștigator.
În concluzie, interlocutorului este bine să i se lase posibilitatea de a-și atribui o "copro-prietate a ideii".(Rocco,M.2004)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://veronica-ciolan@mail.ru
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: METODE DE STIMULARE A ELEVILOR   

Sus In jos
 
METODE DE STIMULARE A ELEVILOR
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
DIDACTIC.MD :: .::Curriculum și Manuale::. :: Învățămînt primar-
Mergi direct la: