Redactarea unui eseu

Va rog sa mi trimiteti ceva materiale cum se elaboreaza si se redacteaza un eseu. Sunt multiple variante, dar vreau sa elaborez unul mai simplu si mai concret. Va multumesc anticipat

Nu voi încerca să fac teoria acestei specii literare, deoarece aici intervine într-o proporţie covârşitoare harul creaţiei. Eu mă străduiesc să scormonesc în dramul de talent pe care îl am, pentru a picta câte un astfel de tablou din cuvinte.
O precizare:
ESÉU, eseuri, s.n. 1. Studiu de proporţii restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau ştiinţifice, compus cu mijloace originale, fără pretenţia de a epuiza problema.
Vă voi trimite unul dintre superbele microeseuri ale regretatului Marin Sorescu, publicat în volumul "Insomnii", din anul 1971.
........................................................................................
Întrucât nu am reuşit să trimit imaginea scanată din fişierele mele, voi reveni cu microeseul promis transcris de mine.
R

Revin cu textul promis.

E ştiut că Veneţia se scufundă în mâl cu câţiva milimetri pe an. Câţiva milimetri pe cap de locuitor. Când se va scufunda de tot, va ţâşni la suprafaţă Atlantida. Numai un astfel de sacrificiu poate să ne redea continentul lui Platon. Sistemul de pârghii funcţionează întotdeauna perfect. Cine s-o fi scufundat în Oceanul Îngheţat pentru Venus din Milo? Sau, mai demult, undeva prin nămeţi, prin iceberguri, forând, până la bulboana rece – de departe, la sud, să poată ţâşni Afrodita din spuma mării ? Nimeni nu l-a putut împiedica pe Arhimede să intre în baie. Şi cu ce lege splendidă ne-a pricopsit ! Legea corpurilor scufundate. Noi ce naiba păzim? Nu suferim nici măcar să ne plouă un pic. Să ne curgă o ştreaşină din creştet până în tălpi.

De curând o femeie s-a înecat în cadă. Şi din spuma mării undeva s-a pescuit un cadavru. Şi din spuma mării s-a pescuit o broască ţestoasăcare se răsturnase şi plutea ca o nucă de cocos. Ca o gondolă, plutea, plină cu carne îndrăgostită de stle, cu labe îndrăgostite şi în panică, tatonând cerul. Dacă edilii Veneţiei, acum o mie de ani, ar fi înlocuit miile de piloni cu broaştele astea ţestoase, ce temelie solidă ! Oraşul s-ar sprijini acum pe a doua sau a treia generaţie de broşte. Longevitatea i-ar fi fost asigurată. Se dezgheaţă polii, nivelul mărilor creşte.

Veneţia e şi o victimă a dezgheţului.

Cine o fi suflat în poli ca în pumni ? Aburul cui abureşte vitraliile de la San Marco ? Aburul cui pe Paradisul lui Tintoretto ?

Să presupunem că s-ar opri dezgheţul, printr-un decret, să presupunem că iar ar începe să degere exploratorii, suflând în câini, la poluri. Asta n-ar opri marea scufundare.

“Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate.

Preot rămas din a vechimii zile,

San Marc sinistru miezul nopţii bate”…

Noaptea Canalul Grande miroase a lună putredă…

Plouă de zile şi deschid umbrella, nu atât pentru a mă feri de picături, cât, mai ales, spre a o folosi drept paraşută în caz de scufundarea se accelerează.

Să lăsăm Veneţia să-şi vadă de destinul ei. Când Palazzo Ducale, Ca’d’Oro, Santa Maria Gloriosa di Frari vor fi înfulecate de nămol şi valurile înfometate vor linge farfuria – totul va fi uitat. Cu banii aruncaţi într-o fântână, ca să te mai întorci s-o vezi (şi n-o mai vezi niciodată).

Să aruncăm bani deasupra Veneţiei să se întoarcă ? Nu merită osteneală. Peste câteva milenii va răsări pe partea cealaltă a globului. Intâi vor răsări clopotniţele. Să însemnăm locul. Si să aştptăm tăcuţi, pescari de Veneţii şi Atlantide. Pss ! Călcaţi în vârful picioarelor pe Pointe di Rialto, miraţi-vă încet, să nu speriaţi învierea. »
Fără comentarii, pentru mine,
R