Am postat aici, desi puteam sa postez oriunde. Inca sunt consternata de trecerea in nefiinta a celui care a fost Grigore Vieru, poet de suflet si de neam...
Sunt alaturi de romanii din Republica Moldova in aceasta trista pierdere, dar reversibila prin cuvantul poetului.
"Merg pe pământ
Și sun ca vioara.
Toate îmi par că sunt
Prima oară.
Ca un copil
Aștept dimineața,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viața.
Orice splendoare
Mă doare,
Mă doare-această floare
Și frumusețea ta,
Și frumusețea ta!
Și-această zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mama și tata
De parcă îmi văd părinții
Prima dată.
Ca un copil
Aștept dimineața,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viața.
Când mă cuprinzi
Tremur, ah, toată,
De parcă-aș iubi, iubi
Prima dată.
Ca un copil
Aștept dimineața,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viața.”
Cu lacrimi in ochi, pentru cel care a iubit pana la lacrimi viata si cuvantul...
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!